Cel putin eu asta am observat la mine.... cand nu am nicio activitate emotionala incep sa ma enervez, sa ma plictisesc , sa ma simt inutila.... dar cand apare ceva parca prind viata si incep iar sa traiesc... Am ajuns sa ma bucur cand sufar pentru ca vad ca totusi nu am ramas fara simtiri sa le zic asa.... Intr-un timp credeam ca parca sunt moarta fiindca nu mai simteam nimic... Imi doream sa simt cel putin un sentiment negativ...ca sa vad ca totusi sunt normala... :) Intr-un final minunea s-a infaptuit si mi-am dat seama ca nu mi-am dorit ce trebuia.... cand am ajuns sa am astfel de preocupari mi-am zis ca parca mai bine era cand nu simteam nimic... ca asa este omul, vesnic nemultumit...
Vreau si imi place sa simt viata in fiecare celula a corpului meu, in fiecare por.... Chiar daca ma bucur doar pentru mine si doar in interiorul meu, ma bucur din tot sufletul....
Cand omul se plictiseste vrea sa simta ceva, indiferent ce... si cand simte ceva care nu-i convine isi doreste sa se plictiseasca din nou.... Momentan nu stiu ce aleg.... Inca ma mai gandesc... Tu ce ai alege? Cand zic tu.... ma refer la ego-ul meu... Si el inca se mai gandeste...
